Ehei, tot inainte!

Bine v-am regasit, dragii mosului!

(nu va speriati, e putin mai mult de citit, da' zic yo ca merita! :) )

Uite ca a trecut ceva timp de la ultima postare si lumea se impacienteaza! :) Ce-i drept, in spatele acestui lucru se afla un fapt bun si anume ca sunt mult mai mobil! Am inceput sa si conduc, ceea ce e super, nu ma mai simt "sinistrat" in casa! Dar... Pentru ca exista si un "dar" (si nu ma refer la sarbatorile care bat la usa) mobilitatea mea e limitata... Dupa 2-3 ore de plimbare incep sa obosesc foarte repede... Incepe sa ma doar spatele... Si chiar muschii de la operatie, care mai au drum lung pana la refacere. Zona imi este inca amortita, semn ca nu functioneaza nici macar la limita de avarie. Dar pot sa fac destule lucruri, ma imbrac si merg mult mai usor. Cu toate astea, astept inca perfomanta de a ma lega singur la sireturi, deci traiasca incaltarile cu arici!

Am inceput si "dieta" cu vitamine, deorece si pe partea asta e lipsa mare! Calciu cu D3 si Zinc pe saturate, pentru ca am reusit sa fac o criza de calciu si glicemie si nu mai stiu ce. Si apoi Magneziu cu B6, in curand o sa-mi dea tot Tabloul lui Mendeleev! :)) Fier am luat data trecuta, in spital mi-au dat Potasiu (aoleu, stiti ce pisca cand ti-l da intravenos? Uof!). Ca sa nu mai spun de NaCl furnizat industrial la branula! :))) Mai am putin si ma studiaza la ora de chimie, oferta speciala, toate-n unu'! Ata ete, dati la baiatu', accept tot, ce sa fac! ;)

Aceasta a fost "vizita" de specialitate!

Altfel... Eu imi doream sa merg la servici din decembrie, dar se pare ca nu e dupa vrut, e dupa putut! Inca mai sper ca o sa fiu in forma, dar se pare ca sansele scad pe zi ce trece... Imi doream pentru ca insemna o revenire la normalitate si ar fi insemnat mult pentru mine. Dar asa... "Mai merg la servici la anu'!" suna destul de ciudat... Am deja 5 luni de "intamplari" si parca ajunge. Ei, important e sa ne facem bine, sa simt eu ca sunt refacut 100% si pot sa fiu plecat cel putin 10 ore pe zi, mai ales ca din 8 decembrie voi avea sediul in Baneasa, dupa Metro. Brrr... Ata ete!

Cat priveste "corpolenta" mea, am ajuns la impresionanta greutate de 67 kg, adica atat cat aveam inainte de toata agitatia. Si sunt in urcare, nu fulminant ca inainte de "nr 3" (cand ajunsesem la 69,5, adica un plus de 12,5 kg in numai 2 luni!), dar se anunta vremuri bune!


In alta ordine de idei... Iata ca dupa aproape 4 ani de "posesie", a trebuit sa renunt la Fiesta mea draga, pe care am crescut-o de la 7 km pana la frumoasa varsta de 56.000 ani, asta, km... Si nu am avut niciodata vreo problema, a mers impecabil si m-a dus peste tot cu brio. Deci, v-o recomand cu mare caldura! Norocos cel care o va lua, pentru ca vor fi scoase la vanzare de firma de leasing, pentru ca am avut tare multa grija de ea! Ata ete... :(




A venit in schimb un nou "membru" de familie (vorba lui Dan), adoptiv ce-i drept, pentru ca m-a gasit el pe mine, nu eu pe el! :))) Din partea RTC, cu dragoste, Hyundai Accent!!!





De data asta am avut posibilitatea de a alege culoarea si m-am oprit glont la albastru azur metalizat, mi-a placut foarte mult. Si am zis ca asta e atunci cand am vazut numarul, care se termina in "225", asa cum era vechiul meu numar de leasing. Si cand a zis "alegeti din astea", am sarit langa ea si am strigat "asta e a mea"! Va dati seama ca nimeni n-a putut sa-i zica nimic unui biet amarat operat, asa ca am facut "tzusht" in ea (de, logic, ce putea sa faca Melcu'!?!?!) si am plecat! Si, culmea, tot de la 7 km am luat-o, acum o voi creste si pe ea (pana la noi "ordine"). Mai ce frumos miroase o masina noua! E tare placut! Merge bine, chiar daca are motor de 1.4, dar are 97 cai putere. E mai mare ca Fiesta si trebuie sa ma obisnuiesc cu faptul ca are "fund"!!! :))) Inainte, unde se termina luneta se termina si masina, acum mai vine ceva si trebuie sa imi iau masuri de siguranta. Ce e bine deocamdata e ca parchez in locuri foarte stramte, deoarece ma pot duce foarte aproape de cel din spate pentru ca inca sunt obisnuit cu masinuta mai scurta! :))) Dar nu e indicat, insa imi voi "remodela" instinctele in curand! Important e sa ma duca sanatos si de aceea unul din primele drumuri a fost la Cernica, unde am sfintit-o. Ei, nu eram eu inainte prea convins de necesitatea aceasta, dar avand in vedere cele prin care am trecut, mi-am dat seama ca acolo sus tre' sa fie Cineva care are grija de toate... :) S-apoi nu strica! Deci, pi_cai! Pi cai putere mai mari, evident! Si raman la concluzia mea: cea mai buna masina posibila e cea de servici!!! Indiferent de marca! Te duci, ti-o alegi, faci plinul si dai doar un card si te plimbi! How cool is that?!?!??! Super cool!

Ce-am mai facut... A, da. Se pare ca "amintirile ma napadesc", adicatealea am inceput sa vizionez filme din trecut... ProCinema a inceput sa dea Captain Planet!!! Nu-mi vine sa cred ca dupa 18 ani revad aceste desene, pe care sunt sigur ca toti le-am adorat la aceea perioada... Ehei... Sandi Bell, Strumfii etc... Ce vremuri... Ba, am vazut si o reuniune a actorilor din Dallas!!! Ca sa nu mai spun ca de luni, 18 noiembrie, pe TVR se difuzeaza Sclava Isaura!!!! M-am uitat la primul episod, dar la al doilea n-am mai rezistat! :) Din pacate, e un remake din 2004 dupa celebra telenovela braziliana din anii '70, difuzata la noi in '92. Dar ce audiente erau atunci!!! Si ca tortul amintirilor din tinerete sa aiba o cireasa, am fost chiar la concert la Ace of Base!!! Ce mai hituri, ce mai distractie pe melodiile lor... Mai tineti minte? Acum au si ei burta, copii, un rid pe ici pe colo... Dar si multi dintre noi se gasesc in categoria asta, deci e OK!!! :)))

In concluzie, asteptam sarbatorile. A, da, parca si ziua mea... Zicea Raluca cu ceva vreme in urma, "important e sa te faci bine pana la ziua ta", iar eu ziceam ca mai e muuult pana atunci, da' uite ca nu mai e asa mult timp si eu mai am din drumul de recuperare... Nu-i asa usor, din pacate, nu-i asa usor... Cum spunea cineva, "sa nu dea Dumnezeu cat poate duce fiecare!" Bine ca stiu ca vor avea toate o finalitate si voi fi "fresh" din nou, ceea ce va doresc si voua!


A, si daca sunteti in trafic, nu va enervati! Stati calm, ascultati muzica sau pur si simplu lasati gandurile negative sa treaca pe langa voi! Daca-mi vine sa ma precipit, ma gandesc ca mai bine sanatos in masina, chiar daca in trafic, decat sa privesc blocajul de la balconul unui spital din centrul Bucurestiului si sa-i invidez pe toti cei din masini, abia asteptand sa le spun "nici nu stiti ce norocosi sunteti pentru ca puteti conduce, pentru ca v-ati putut trezi dimineata, manca si imbraca pentru a merge cu masina spre locul de munca! Altii nu pot face asta..." Cum va spuneam, alegeti un termen de comparatie prin prisma caruia situatia in care sunteti sa fie una optimista. Si-asa nu veti castiga nimic daca va enervati si mai rau! Si asta e valabil pentru orice moment din viata, nu doar cand sunteti in trafic! ;)


Asa ca nu-mi ramane decat sa va transmit salutari de sanatate maxima!!! Si daca vreti sa ma vedeti, mi-am pus webcam. Stiti, pe mess, da-ti click, fara timiditate, nu sunt chiar asa sperietoare... Sau, mai stii??? :)))


A, si o sa revin in curand cu o intamplare incredibila ce mi s-a petrecut zilele trecute, de-ti vine sa-ti iei bagajul si pleci in Ouagadougou, ca sigur e mai bine ca aici!!! Asa ca... stati pe-aproape!!!


Kissuletzi!!!

Si melcul... tzusht!

Cam asa se poate descrie starea mea acum... La fix o luna de la "nr 3"! Adica eu am cele 3 viteze moldovenesti, "înşet, înşetisor şi pi loc!" Deci nu va inchipuiti escalada montana si rugby! Eu mi-as fi dorit sa mearga mai repede, dar nu e dupa cum se vrea! Evident, important e ca doctorii au spus ca totul e perfect, chiar si durerile. Haios profesorul, eu ii spuneam: "stiti, ma doare aici." El: "Da, da, da, ia un algocalmin si trece!". Eu: "dar stiti, ma tine cand merg!". El: "da, da, da, ia un algocalmin si trece!" :))) Asa ca inca ma resimt si ma tin din "alergare"... A aparut (trebuia, nu?) si o mica infectie pe locul unde a fost un dren, care mi-a dat mari batai de cap, dar a fost indepartata si acum asteptam vindecarea. Nu e usor, pentru ca se afla imediat deasupra piciorului, unde muschiul e foarte folosit la fiecare miscare si de aici neplacerile... Dar, ce sa-i faci, s-a intamplat o "renovare" totala a interiorului, asa ca important e ca la final sa dea bine! A trebuit sa aman toate competitiile sportive pe care le planificasem pentru perioada asta, dar nu-i nimic, o noua Olimpiada este abia peste 4 ani. Asa ca ma deplasez cu o viteza uluitoare! Mama zice ca melcul, in comparatie cu mine, face "tzusht"! Ata ete, or sa vina si vremuri mai bune...

Intre timp pierd si eu vremea cum pot... Ar trebui sa merg mai mult, dar prefer sa stau pe la laptop. M-a "prins" din nou celebrul joc Transport Tycoon 2, la care zici ca joci un pic si te trezesti dupa 5-6 ore ca e ora 1 noapte si ti-e cam somn... :)

Apoi ne mai uitam si pe la filme... Pe HBO, de pe net... Am revazut aseara Dreamgirls, mie mi-a placut, mai ales ca joaca Beyonce si a trecut exact un an de la concertul ei, care mi-a placut foarte mult (la Cluj). Daca e sa ramanem la zona de musical, "Mamma mia" e un film de vazut, dar la cinematograf, pentru ca pe net gasiti doar varianta filmata in sala si e pacat de melodiile ABBA. Tot incerc sa ma uit la "In Brugges", dar mereu apare ceva interesant la TV.

Altceva... Ce-mi place e ca am timp sa citesc tot ce apare legat de economic si IT, asa ca in sfarsit sunt la curent cu tot ce se intampla zi de zi! :)

A, si sunt pe cale sa-mi transform in realitate un vis mai vechi de-al meu, una din placerile mele care a devenit incet-incet hobby si care cine stie in ce se poate tranforma... Mai ales ca toti mi-au zis sa incerc! Nu costa mult, cat o masa la un restaurant de "fitze", asa ca... Mi-am luat un domeniu, trebuie sa ma hotarasc unde-l hostez si apoi sa ma apuc de treaba. Macar sa fac ceva interesant in perioada asta, sa nu-mi creasca paianjeni pe cerebel... Dar shhht... :) O sa va spun mai incolo despre ce site este vorba, cand o sa se mai contureze ideile! :))) Deocamdata am fost cam lenes, dar cand te dor toate cele nu prea ai chef de nimic... A, n-am spus ca am facut o nevralgie si ma durea toata partea stanga, dinti, masele, sinusuri, cap... Ce mai, vorba cuiva, "ce faci, mai, strangi tu toate durerile, nu mai lasi la altii nimic???" :) Ei, persoana caritabila!

Deci, mai un tzusht prin casa, mai un tzusht pe la spital, incet, incet ne mai revenim... Sambata chiar am fost la o petrecere si sunt tare mandru de mine ca am rezistat destule ore! O petrecere de mosi, asa ca mine, adicatelea cu gratar si mancaruri si palavrageala, nu dansuri pana la epuizare! :))) Am mers la gratar pentru ca imi facuse pofta un prieten care a organizat primul gratar on-line, lucru foarte interesant si datator de pofte. Daca vreti sa poftiti, ete aici a mai ramas ceva miros si poate ceva mititei.

Asadar, eu tzusht! Voi? ;)
Va tzushtesc! Sanatosi sa va gasesc!

4 luni, 3 operatii si 2 vieti

Da... Cam asa s-ar putea rezuma ultima perioada de timp. De 4 luni am inceput o noua viata, una total noua, in care lucrurile s-au dat peste cap total. Nimic nu mai este la fel ca inainte si parca mi se pare ciudat cum erau lucrurile cu nu foarta multa vreme in urma. Evident, nici macar in visele urate nu ma gandeam eu la asa grozavii, asa ca desi eram as la "scenarita", tot nu puteam sa fac o asa telenovela. Ma gandesc serios ca as avea un rating destul de mare cu transcrierea tuturor intamplarilor din ultimii 10 ani!!! Acasa TV scrie pe mine! :)

Pana la urma totul e bine cand se termina cu bine... Mai am eu o luna de recuperare, dar bine ca nu ramane nimic permanent... Intotdeauna depinde de lucrul care serveste drept termen de comparatie. Totul e atat de relativ. Fata de unul care nu s-a operat in viata lui, eu sunt deja la numarul 4 (una cand eram mai mic). Mult. Multa suferinta, mai ales acum in cele 7 saptamani de spital, din care 3 nu am pus mancare sau apa in gura... Crunt. Excelent fata de altii care au de suferit toata viata de pe urma unei boli, fata de altii care se opereaza si doctorii, cu toate eforturile supraomenesti, nu reusesc sa gaseasca o rezolvare. Depinde cum privesti. Sarac daca ma uit la averea lui Patriciu, bogat daca ma uit la pensia multora dintre bunicii nostri... BOGAT PENTRU CA II AM ALATURI DE MINE PE CEI DRAGI, PENTRU CA AM ALATURI DE MINE PRIETENI SI COLEGI MINUNATI! Si aici nu mai exista si "cealalta parte". Ceea ce e super! Stiti cum se spune, sa nu-ti dea Dumnezeu cat poti duce cu adevarat!

Asa ca, dragii mei, alegeti-va cu atentie termenul de comparatie. Dupa toata aceasta experienta, eu as alege de acum inainte un termen de comparatie din care sa ies bine. Si-asa viata e scurta, de ce sa ne mai posomoram cu termene prea sus de noi? Nu mai bine sa-i multumim lui Dumnezeu pentru sanatate si pentru faptul ca cei dragi sunt langa noi si sa ne bucuram de fiecare zi in care putem merge, alerga, rade, trage aer in piept si avea ce pune pe masa?! Da, posibil sa fie un efect al acestui al meu "4, 3, 2" si anume ca am devenit mai filosof... :) Ei, nu o sa supere nimeni ca poate le mai aprind niste beculete cu "uite, dom'le, la asta nu ma gandisem, parca ma simt mai bine acum analizand din alta perspectiva!" Si eu am voie sa ofer o alta perspectiva pentru ca am devenit mai filosof pe pielea mea!!! :) Toate trec si raman in urma, dar macar sa tragem invataminte din toate astea...

Deci, bucurati-va! De toate, de toti, de fiecare zi! Alegeti-va un termen de comparatie care sa va avantajeze! Nu va costa nimic! Si o sa va fie inzecit mai bine! TRAITI AZI, MAINE E DEPARTE, IERI PASTRATI DOAR CA AMINTIRE! He, cum ar spune Roxana, acesta este un tibism!

Si-nchei cu ce spunea "un anonim" (nu l-am depistat inca, dar si daca-l prind... :) ) intr-un comentariu la unul din posturile mele anterioare:
"Si cand vei fi tu asa, batran, cu parul grizonat si cu riduri adanci pe frunte, cu o sotie frumoasa in dreapta, iar in jurul tau cei 3 copii care ti-au adus si cei 6 nepoti in vizita, o sa le spui ce an 2008 ai avut...vezi, asta e frumusetea vietii, ca oricat de multe momente grele iti ofera, ai ce povesti la nepoti...si astfel vei fi eroul lor :P"

Asadar si prin urmare, ma-nclin! ;0)

Copacel, copacel...

Da... Azi sunt doua saptamani de la marele si ultimul "dezmat", asa ca mi-au fost scoase si firele, acum nu mai sunt peticit! Am primit in schimb un brau de toata frumusetea, sunt ca un cavaler in armura! Las' ca-i bine, sa se prinda muschii bine pe mine, ca doar daca stau cu fata spre nord nu-i de ajuns... :) Mai am de trecut pe la pansat si scos ultimele fire, dar nu-i bai... Am primit acordul de a manca orice, deci sa vezi pizze si hamburgeri si shaorme si... si... hooo cu imaginatia, mai stau, nu ma arunc eu chiar asa! Mai stam vreo saptamana, sa nu trecem brusc la alt regim alimentar. Bine ca n-am ramas cu vreo interdictie definitiva! Incet, incet, inaintam, mai sunt dureri, dar ce sa-i faci, asa e cand "nasti" a 3-a oara! :)

Si colegii mei draguti de servici mi-au scris si dat o felicitare (si nu numai) si ma bucura tare mult ca uite, lasi ceva in urma, desi lipsesc de 4 luni de la servici... Pai sa se mai intample si lucruri dragute, nu? :)

Am reusit si m-am cantarit. Inainte de operatie aveam 69,5 kg, acum am 64 kg. Deci am pierdut 5,5 kg... Destul de mult, zic eu, dar cu pofta de mancare pe care o am recuperez eu repede! :)

A, si inca o chestie tare. Am aflat ca am primit bonus la operatie, mi-au scos si apendicul! :))) Ei, mai bine, sa nu se trezeasca el ca vrea sa iasa la o data ulterioara, ca nu mai vroiam alta operatie. Mai bine ca s-a intamplat acum. Deci dupa toate astea am ramas mai "usor" cu o bucata de colon si una bucata apendic! Ei, sunt mai zvelt! :)

Asa ca... Nu-mi ramane decat sa mananc la greu, dar cu precautie, ca nu vrem sa fortam si sa ma repun pe picioare la adevarata mea valoare! Pam-pam!

Pupaturi!!!

ACASAAAAAAAAAAAA!!!

Gata, fratilor! Sunt acasa!!! S-a terminat cu spitalul!!! Dupa 4 luni aproape, am terminat!!! Mai trebuie sa ma mai duc de vreo doua ori sa-mi scoata firele, dar in rest sunt gata!!! Of, Doamne! Prin cate am trecut... Ma intreb de multe ori de ce... In functie de ce apar suferintele unei persoane? Ca doar ma stiti, imi place sa cred ca am ajutat pe oricine oricand, chiar inaintea intereselor mele... Dar asta e... Important e ca sa fim sanatosi si sa ne bucuram de viata asta minunata alaturi de cei dragi!

Inca putin... Mai e pana la refacere completa, dar mergem spre bine... Mai un algocalmin, mai un somn... Ata ete... Ramane se ne mai auzim pentru detalii!

Va multumesc pentru mesajele voastre de incurajare, pentru telefoane, sms-uri, emailuri si, mai ales, pentru vizite. Au insemnat enorm pentru mine! Oricum, sunt acasa pentru perioada de refacere, deci si aici astept cat mai multe "deranjuri"! Ca acum nu mai poate nimeni sa spuna ca "n-am venit ca nu-mi place atmosfera din spital"!!! :)

Va pup!

ACASAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!

Si azi e bine!

Yap, si azi e mai bine! Merg mai bine si ma simt pe ansamblu mai bine! Ceea ce e bine, nu? Parerea mea! :) In continuare se prefigureaza ziua de vineri ca ziua "eliberarii", urmand sa revin saptamana viitoare pentru a scapa si de fire... De data asta e taietura si mai mare, o sa fie un pic mai "funny", dar asta deja nu mai este o problema! :))) Mai sunt cateva pastilute de luat, mai o albumina, asa, sa nu ma plictisesc. Maine scap si de "posetuta", cum spuneam, mi s-a confirmat, si atunci o sa fiu si mai zvelt!
Astept sa pot manca o pizza, nu stiu de ce dar e singurul fel de mancare de care mi-e pofta! :)))

Asa ca... va pupacesc!!!

Mergem inainte!

Ce bine e sa mergi inainte! Sa scapi de toate problemele, una cate una! E un sentiment tare placut. Acum sunt mai bine, nu chiar in forma pe care mi-o doream, dar sunt progrese. M-a mai tinut bila mea lenesa vreo 2 zile pe loc, o durere persistenta pe dinauntru a colonului, dar le vin eu de hac! Am terminat cu mancatul din pom si au spus ca maine va fi indepartata ultima "poseta", ceea ce ar insemna ca... VINERI SUNT ACASA!!! How cool is that??? Ar fi extraordinar! Mananc bine, beau bine (apa si ceai, da? :) )... hiuh... Cu Dumnezeu inainte! Acum reinvat sa fac lucruri ce cu totii le facem de atatea ori fara sa ne gandim ce norocosi suntem ca avem sanatate pentru asta. Reinvat sa ma imbrac singur, sa ma ridic singur, sa merg la toaleta singur... Hei, ar trebui sa multumim zilnic ca putem face asta. Dar asa suntem noi, ne dorim sa avem ce nu putem avea... Dar eu o sa fiu recunoscator de acum incolo pentru aceste lucruri marunte care in total fac viata asta sa fie asa de minunata...
Deci, daca e bine, e bine! Si e inainte! Si o sa fie si mai bine! Asa ca va pup si pana data viitoare toate cele bune!

Ziua a 7 a!

Va salut, dragii mei! Ei, uite ca daca in 7 zile Dumnezeu a facut lumea si s-a mai si odihnit, iata ca am reusit si eu sa pot intra online pentru prima data pentru a va spune ca... SUNT BINE!!! Hiuh! Totul merge ca la carte! Doctorii sunt foarte multumiti. Desigur, mai am de facut recuperare, mai sunt dureri, dar directia e buna! Azi am facut plimbari lungi in afara camerei de "hotel"! Adica pana in holul etajului si-napoi! :))) Dar tot e o mare realizare! Am inceput sa mananc si mancare mai solida, adica iaurt cu branza de vaci, nu va-nchipuiti pizza si shaorma! ;) Deci... sper ca toate sa mearga la fel de bine si weekendul viitor sa va salut de acasa! Oricum, azi am mai "pierdut" o poseta Luis Vuiton, vorba mamei, adica un dren, mai am 1 din 5, ca sa va dati seama de cum merg lucrurile.

Ce sa va mai zic... Iubiti fiecare clipa in care sunteti alaturi de cei dragi, pretuiti fiecare masa la care va aflati si savurati fiecare imbucatura... Iubiti fiecare zi in care va treziti de dimineata si va puteti ridica din pat dupa un somn bun fara sa va doar nimic...

In fiecare zi stam la masa si jucam carti cu doamna aceea in negru, asigurati-va mereu ca aveti o mana mai buna! ;)

Va imbratisez cu drag si cu Dumnezeu inainte! Si, bineinteles, multa sanatate acestor doctori extraordinari cu maini de aur!

V-am pupat!

Ziua a patra


Operatia a decurs bine, totul a revenit la normal.
Sunt in perioada de recuperare totul merge foarte bine dupa cum mi-au spus doctorii si daca n-ar fi durerile sa ma supere asa de tare as fi ca intr-un concediu de pensionari la tratment.
Asteptam momente mai bune cele in care o sa fiu sanatos perfect si o sa ma simt bine.

Sa ne auzim cu bine, va salut!

Mamma mia!

Ieri, dupa mai mult de 4 luni, mi-am facut si eu curaj si am fost la film, la cinematograf! :) Mi-a fost teama pana acum, dar dupa ce am plecat de la spital m-am simtit asa bine inca am zis ca e timpul sa fac ceva "periculos", asa ca am fost la film!!! :))) Am vazut "Mamma mia", bazat pe hituri ABBA. Vreau sa va spun din tot sufletul sa mergeti la film, este extraordinar! Si sa mergeti sa-l vedeti la cinematograf! Ca l-am luat si eu de pe net, dar evident ca e facut in sala si ii auzi pe altii mancand floricele! Asa ca am hotarat sa merg si sa mananc eu floricele si sa aud muzica la sistemul surround din sala si a meritat!!! Filmul te face sa-ti dai seama ce frumoasa este viata! Si ce lucruri simple te pot face fericit, nu trebuie sa cauti cine stie ce chestiuni complicate! Si mai cred ca, datorita filmului, am prins curaj si-mi doresc sa fiu tare si sa trec cu fruntea sus si prin ultima operatie si sa ma fac bine pentru a putea sa traiesc momentele minunate ale vietii si sa pot vedea cat mai repede filme superbe la cinematograf! Cam lung si filosofic, dar e realitate! :) Putem sa ne bucuram din foarte multe lucruri care ne inconjoara si pe care de multe ori nu le bagam in seama. Si putem sa ne bucuram de ele impreuna cu cei dragi! Totul e sa fim sanatosi!

Asa ca, dragii mei, THANK YOU FOR THE MUSIC, THANK YOU FOR YOUR FRIENDSHIP!

Ei, na!

Pai da! Dupa ce am trapadusit de la 7 jumate la 14 pe coridoare, am aflat ca s-a "terminat", n-au dat cate una sa ajunga la toti si se amana iarasi, pentru luni!!! Uof! Iar am plecat acasa, m-am externat a 3-a oara! :) Ei, dar sa se intample odata, acum chiar m-am nervozat! :) E nasol totusi sa stai sa astepti si sa intri in "transa" si pe urma iar sa iesi... E ciudat... Cand asteptam eram intr-o lume, cand mi-a zis ca nu mai se face parca s-a schimbat totul complet! Ca si cum ai trece de la un TV alb-negru la unul color! In aceeasi incapere. Interesant cum se schimba starile doar de la "mansarda"! :)

Deci, da! Mai stam prin preajma... Sper ca a 3-a oara sa nu ma mai amane si sa-i dam bice, sa ma fac bine si sa pot sa zburd din nou pe campii! :)

Pai ne mai auzim!

Acum incepe!

Am ajuns din nou aici... E la fel cum il lasasem, nu-mi faceam iluzii... Mi-am ocupat locul, am scos cateva lucruri mai folositoare si asteptam... Am fost la masa "La paispe", buna mancarea (la et 14 pe acoperis). Cam ultima masa copioasa pentru o vreme... Diseara un iaurt si o supica si cam atat... Sa fim in forma pentru maine. Altceva... nimic... Deocamdata nu merge cablul aici, sper sa se remedieze, tot cu ajutorul tatalui Ilincai (multumiri! :) ). Televizor am adus.... Laptop si net am (Catalin) asa ca stam si noi prin preajma, ne acomodam cu toate cat mai sunt in putere. E ciudata treaba asta, acum faci o groaza de lucruri si apoi esti cam "moale"... Ata ete... Cu ajutor, de aici si de "sus", se rezolva totul. O sa posteze Georgiana aici ultimele stiri. Sper sa pot eu cat mai repede sa reintru online.

Dar pana atunci... Toate cele bune si sa ne auzim sanatosi! ;)

Am inceput cu o pauza

Asadar si prin urmare, mai asteptam. Am plecat pregatit, cu bagaje, cu tot ce trebuie. Am aflat ca miercuri va fi "intamplarea" si ca pana atunci voi ramane internat. Adica internat sunt din 15 septembrie, de data asta chiar ramaneam acolo! :) Dar dupa vreo 2 ore de citit, am aflat ca iar s-au decalat operatiile din lipsa sangelui... Asa ca joi este noul termen. Am strans ce am scos, am lasat ceva acolo sa se vada ca sunt "in zona" si am plecat spre zari mai colorate si pline de viata! Uh, ce bine! E o relaxare, dar pe de alta parte eram "pregatit de spectacol". Si e destul de stresant sa te tot amane. Pana la urma, chiar daca nu e ceva placut, vrei sa scapi (cu bine, evident! :) ) si gata! Ca te mobilizezi si cand colo... Iar trebuie sa o iei de la capat cu pregatirea. Dar e si bun in asta, ca te nervozezi si zici "hai odata, ca m-am plictisit", apoi tzac-pac si yupiii!!! :)

Dragii mei, tinem aproape!


PS: Apropo de lipsa de sange... Stiati ca la a doua operatie mi s-a facut transfuzie de sange, pentru ca eram tare slabit? V-ati gandit vreodata sa donati sange? Cand auzi ca cineva necunoscut are nevoie de sange nu prea te sesizezi... Dar cand auzi ca un apropiat are nevoie de sange, te mobilizezi? Eu am fost ajutat de un necunoscut, caruia pe aceasta cale vreau sa-i multumesc. Nu doriti ca cineva sa va multumeasca si voua? ;) E o optiune, nu o desconsiderati... La mine nu prea merge, deoarece "proportiile" mele nu permit acest lucru... Oricum, Multumesc!
P.S. 2: In weekend la Targoviste. Parcul Chindiei (langa Turn) e chiar foarte frumos. Iar drumul e placut. Va recomand pentru o iesire de-o zi! ;)

Prieteni...

Pentru astazi... Am gasit ceva frumos pe net...
By H. Agudelo

De ce este atat de greu sa ai prieteni adevarati? Poate ca tot timpul cautam ceea ce nu am putut avea. Tatal meu mi-a zis odata, cand eram mic: "Fiule, prietenii se numara pe degetele de la maini si de multe ori, tot iti mai raman degete." De atunci ma intreb intruna: care or fi adevaratii mei prieteni? Poate ca trebuie sa nu am incredere in nimeni dintre cei pe care i-am cunoscut? Nu stiu cum sa aflu care sunt adevaratii mei prieteni.
Or fi cei care ma cauta sa iesim impreuna sau cei care ma trezesc cand dorm?
Or fi cei care ma sprijina cand sunt trist sau cei care ma fac sa-mi vad greselile, chiar daca nu-mi sunt pe plac?
Or fi cei care ma felicita de ziua mea de nastere si care sarbatoresc cu mine toata noaptea sau cei care cu un simplu telefon ma fac sa ma simt bine?
Or fi cei care sunt acolo cand am nevoie de ei, sau cei care, in ciuda absentei lor m-au iubit cel mai mult?
Oare sunt cei carora le povestesc despre iubirile mele in secret, sau cei la care fac pe grozavul ca mare cuceritor fara nici un temei?
Cei care imi spun ca totul este bine sau cei care ma contrazic si ma fac sa vad raul?
Cei care imi imprumuta bani cand am nevoie, sau cei care ma refuza stiind cum am de gand sa-i folosesc?
Cei care ma saluta si ma strang in brate cand ma vad sau cei care ma primesc cu un suras si cu o sincera strangere de mana?
Cei care imi raspund la tot ce ii intreb sau cei care, fara sa le-o cer, plang cu mine pentru ce mi s-a intamplat?
Cei care imi spun ca ma iubesc sau cei care, cu un zambet, transmit mai mult decat atat?
Cei cu care nu ma cert niciodata sau cei cu care ma supar cateodata?

Adevarul este ca pot exista o multime de feluri de prieteni; dar eu contez pe cei care, desi cunosc sentimentele mele, gandurile mele, imaginatia mea, bucuriile mele, reusitele si esecurile mele, au incredere in mine si, mai ales, ma accepta asa cum sunt, fara rationamente si reprosuri; care pur si simplu spun... uite, cel de acolo este PRIETENUL meu.

http://forum.oneden.com/Vitamine-zilnice-pentru-suflet-t395-s90.html by Delia

Deci ramane pe saptamana viitoare...

Am fost si l-am intrebat pe profesor cand si cum. A spus sa vin luni, pentru ca mai sunt ceva lucruri de facut si operatia "pe marti, incolo, sa vedem...". Banuiesc eu ca luni o sa faca internarea si apoi or mai fi ceva verificari. Sau e posibil sa-mi dea drumul si sa vin in ziua cu operatia... O sa vedem exact saptamana viitoare! Dar sigur o sa fie saptamana viitoare! Asa ca... tineti-mi pumnii!!!

Pana atunci... Lasam spitalele la o parte si ne simtim bine, chiar daca e cam frig afara. Important e ca putem face o multime de lucruri! Si nu uitati ca in acest weekend sunt Zilele Bucurestiului, cu o multime de activitati interesante! Mai multe amanunte la
http://www1.pmb.ro/pmb/primar/zilele_bucurestiului_2008/Program_5_FINALZB.htm
Pe mine ma intereseaza concertul lui Bryan Adams si vizitarea Arcului de Triumf, ca si parada de epoca din Centrul Istoric!
Enjoy!

Gata pe saptamana asta!

Hiuh, am terminat! Azi a fost cel mai neplacut... Nu dureros, dar foarte neplacut... Brrr... Nu e placut sa te caute cineva prin tunelul metroului... Brrr...

Dar gogaltz...

A vazut Dr Panescu analizele si a spus: "A, au iesit bine, deci putem sa te operam!" Eu, putin nedumerit, intreb: "Cum adica putem sa te operam? Aveati vreun dubiu?" Si el spune: "Pai... Putea sa nu iasa bine investigatia si sa nu te mai putem opera si sa ramai asa..." Va dati seama, albul ar fi fost o culoare inchisa pe langa cea ce-mi aparuse pe fata... "Adica puteam ramane asa?" El spuse: "Da, exista si posibilitatea asta!" I-am spus: "Aoleu, pai nu mi s-a spus de la inceput asa! Ca daca stiam nu cumparam!" Dar el, pe faza (apropo de ce am aflat ieri si am postat mai jos) imi raspunde: "Da, corect, dar prima data n-ai cumparat de la noi!!!" Ei... ce mai puteam spune... Asa ca mi-a shuerat glontul foooarte aproape de ureche. Hiuh! Sa terminam si etapa urmatoare si atunci ne putem relaxa...

Ce trebuie retinut din toata chestia asta... Toti cei care cititi aceste lucruri traite de mine... MERGETI LA CONTROL! NU ASTEPTATI SA APARA CEVA! PREVENIREA E CEA MAI IMPORTANTA! SI DACA SE DESCOPERA CEVA, CU CAT MAI REPEDE CU ATAT MAI BINE SI SE VINDECA! AVEM DOCTORI EXTRAORDINARI SI MEDICINA A AVANSAT ENORM! NU VA MAI SPERIATI DE SPITAL SI DOCTORI! MAI BINE CATEVA MOMENTE DE NEPLACERE DECAT O VIATA IN SUFERINTA! A VOASTRA SI A CELOR DRAGI! NU MAI PIERDETI TIMPUL! FACETI INVESTIGATII COMPLETE LA CEL PUTIN UN AN-DOI! VA ROG ASCULTATI-MA, NU O SPUN DIN CARTI SAU DIN AUZITE, CI DIN TOATA EXPERIENTA MEA RECENTA! SI AM TRECUT PRIN MULTE! DAR, CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, CE CALAUZESTE MAINILE UNOR DOCTORI EXTRAORDINARI, TOT CE VA RAMANE IN URMA NU VA FI DECAT UN SEMN ICI SI COLO...

Nu mai amanati, mergeti la un control complet! Nu
excludeti nimic!

Eu nu am avut sansa asta. Nimeni nu si-a dat seama ca m-am nascut asa, poate se intervenea din timp si atunci nu mai sufeream atat. Dar asa a fost sa fie. E incredibil de greu sa vezi ca esti neputincios si nu poti face nimic. Repet, spitalul nu-i facut sa mergi de placere! Dar mai bine din neplacere decat din nevoie.

Acum analizele si investigatiile au iesit bine... Am terminat etapa asta, urmeaza programarea operatiei. Inca o etapa... Inca una, cea mai mica, din cate mi-au spus toti. Si apoi o sa fie bine. Si apoi o sa va tot spun de fiecare data: SANATATEA E CEA MAI IMPORTANTA! Nu masina, nu jobul, nu casa, nu excursia! Sanatatea, doar ea si nimic altceva! Si aveti grija in primul rand de cei dragi, sunt cel mai de pret dar din viata asta! ;) Stresati-i pe cei de la servici (care nu va plac! :) ), certati-va cu cei de pe strada, dar protejati-i pe cei dragi! Oricum, nimic nu merita sa va enervati si sa va stresati. Fiti calmi si linistiti, recompensele sunt imense. Va asigur!

In incheierea acestui post, vreau sa mentionez cativa oameni extraordinari intalniti in aceste doua zile si pe care vi-i recomand (urmand ca la sfarsit sa-i spun pe toti): de la Spirometrie (Probe Ventilatorii) Dr Luminita SOTIRESCU, medic primar specialitatea ecografie, iar de la Proctologie, Dr. Costica BALAN. Cabinetele sunt in Ambulatoriu de la Spitalul Universitar.

Asa ca nu ramane decat sa ne auzim sanatosi !

Toati bunii!

Cum spuneam, revin...

Asa... Yo am crezut ca ma duc si "donez" sange si gata, mai urmeaza doar harsht-harsht! Dar se pare ca nu-i asa... Ei, ash, sunt o multime de doctori care au nevoie de musterii! Te controleaza bine-bine. Am donat, cum spuneam, vreo trei eprubete (iar trebuie sa ma indop cu ciocolata sa se refaca sangele... Cum, nu se reface sangele de la ciocolata??? Ssssht, sa nu-i spuneti lui asta! ). Dupa care mi-a facut o ecografie - cred ca o sa fie baiat! Si a urmat o spirometrie, adicatelea te pune sa suflii intr-un tub pana-ti pocnesc plamanii si-ti pusca ochii. Cica sunt bine. Si am 68 de kile (stiam!) si 1.88 m inaltime. Dar eu spun ca am 1.87, ca imi place sa se termine in cifre impare! :P

Si apoi am fost la o ECK, care nu stiu cum a iesit ca mi-a dat o foaie si gata. Daca e sa ma iau dupa ce mi s-a mai spus pana acum, "esti sanatos tun, stai linistit!". Sunt sanatos, dar ma tratez de asta! ;)

Bineinteles, nu au mers asa repede, trebuie sa stai intre juma' de ora si o ora la coada, la fiecare. Vedeti, daca au recrutat manageri de produs buni, lumea se inghesuie sa "cumpere"!

Pentru o zi au fost destule... Ma mai asteapta maine inca o chestie, care are legatura cu locul pe unde iese "metroul" din tunel, drept pentru care mai trebuie sa fac vreo doua actiuni, nu stiu exact ce sunt, dar am inteles ca au legatura cu marele jucator german de fotbal Jurgen KLInSMAN... Banuiesc... :)

Dupa care mai bagam o radiografie, normal. La cate am facut, ma considera astia de la Chernobil unul de-al lor! Apoi o sa huzuresc pana luni... M-am mai linistit, dar nici sa o lungesc prea mult n-am chef... Cu cat mai repede cu atat mai bine... Si era patul meu liber, dar n-avea sens sa stau pana luni acolo, desi era posibil. Ne mai plimbam si noi un pic, o pizza, o shaworma, ca pe urma iar trec la cura, ca am luat proportii! :)

Si super tare:

Pe culoarele spitalului revad o multime de persoane cunoscute, le salut, dar ele nu ma recunosc de la inceput (de, se plimba multa lume prin hotel). Dar le spun repede cand si cum si-si aduc aminte. Am fost oricum, un fel de vedeta. Si acum incep sa inteleg de ce...

Astazi m-am intalnit cu un doctor care a intrat in concediu la cateva zile dupa ce am schimbat sectiile (stiti, intai am facut operatia pe o sectie, dupa care m-am transferat la sectia de vis-a-vis la profesorul Neagu unde am facut a doua operatie). Si el nu m-a recunoscut, desi asistenta ii tot dadea amanunte. Dupa care, gaseste ea explicatia suprema: "Nu stiti, cel care a fost operat intai de Dr Serafim, pe A3!" Si doctorul se lumineaza brusc: "A, tu esti, aoleu, ce mai faci???" :)))))))))))) Deci, cum spuneam, am ajuns vedeta, ma stiu si cei care nu m-au cunoscut personal!!!

Si tot in acest context... Cand mergi sa faci orice investigatie, dai intai fisa de internare si pe urma te striga, avand ocazia sa citeasca istoricul tau. Si cand am intrat la spirometrie, ma intreaba doctorita, asa, brusc, inainte de orice: "si, ia spune, CINE te-a operat prima oara????" :)))))))) Adicatelea tradare, tradare, dar sa stim si noi!!! Dupa ce ii spun, revine pe un ton oftat: "ei, lasa, ai trecut prin lucruri grele, dar acum o sa se rezolve!" Deci pana si o persoana total necunoscuta s-a prins... Eu insa vreau sa cred in continuare ca a fost pur si simplu un ghinion imens, nu ca a fost ceva de la doctor... Asta desi cele doua faze de astazi au fost cat se poate de graitoare... Dar ce-a fost a fost, sa ne facem bine si cu Dumnezeu inainte!

Va puparesc!

De azi e pe bune!

M-am analizat azi, mai am si maine. Dar pentru ca e "aglomerat", abia luni sau marti, saptamana viitoare, o sa ma opereze. Deci mai stau un pic... Si a spus ca recuperarea o sa fie undeva in jurul a 10 zile. Si pentru ca e mai multa "treaba", pentru ca trebuie sa realizeze curatenia finala, o sa dureze ceva mai mult operatia asta. Dar eu o sa fac nani-nani, asa ca nu o sa-mi dau seama.
Mai revin cu detalii! ;)

Sa-i dam drumul!!!

Da... Am inceput cu o pauza! :) Sa nu ne extenuam chiar asa, din prima! Timp este, asa ca abia maine voi face analizele, pentru ca azi profesorul nu a putut veni. Dar sunt oficial internat si stau acasa. Ce placut e sa fi internat! :)))

Macar s-a eliberat rezerva in care am stat data trecuta si poate reusesc sa obtin acelasi loc. Stiti cum e, cand iti place undeva unde ai fost cazat, revii tot acolo! :)

Asa ca am timp sa-mi fac lista cu tot ce-mi trebuie. E ca si cum as pleca in concediu, numai ca urmarea nu e "de odihna", ci "medical"! Ei, mici amanunte... Prima data m-au luat ei repede, dar acum ma pregatesc temeinic. Nea Catalin D. mi-a oferit un internet wireless, laptop am, ce mai, doar sa scriu a mai ramas!

Deci si prin urmare, ramaneti prin preajma ca o sa mai urmeze. Si multumesc celor care mi-au comentat deja "opera" si m-au incurajat. Sa o tineti tot asa! :)))

Pi_curand! (asta si apropo de vremea de afara. A venit toamna... Ei, am avut si eu o vacanta de vara ca elevii, am stat acasa, dar n-am facut niciun exercitiu la mate si n-am citit la romana... Deh, avantaje si dezavantaje... :D Ei pe 15 septembrie incep scoala, eu incep o alta etapa... Copacel, copacel!)

Ce este si ce va fi

Pai acum eu este cu 11 kile mai solid! :) Si este bine. Si asteapta distractia!



Azi am fost la spital si m-au instiintat ca ma asteapta cu bratele deschise luni, 15.09, ca sa ma "analizeze". Si apoi, in functie de cum se elibereaza un pat comod cu vedere la mare, cum ma readuc la starea initiala, cea din tinerete! Ca o fi marti, miercuri, joi, vineri etc, nu stiu, dar in saptamana 15-19 septembrie se va intampla fericitul eveniment. Cu cat mai repede, cu atat mai bine!



M-am gandit ca e mai usor sa aflati vestile dintr-un singur loc. Pentru ca, repet, spre marea mea bucurie, toata lumea a fost alaturi de mine si acum sunt "incarcat" la maxim cu sustinerea PRIETENILOR! Inca o data va multumesc si, daca vreti sa stiti ce mai fac, intrati pe aici. Sper sa pot scrie de acolo, asa planuiesc. In functie de "starea de after-party" si sperand ca voi face rost de o conexiune mobila. :) Daca nu, o voi ruga pe Georgiana sa scrie.



Desigur, sunt primite cu mare bucurie sms-urile, telefoanele si, mai ales, vizitele (stiu, nimanui nu-i place sa faca vizite acolo, dar macar dupa o ora poa' sa plece, spre deosebire de cel care ramane... Si vorbesc in general, nu numai cazul meu. Si eu gandeam asa, dar acum vazand pe propria-mi piele cat de mult conteaza sa te viziteze o "figura cunoscuta", mi-am schimbat radical ideologia. E, am vandut bine? :D )



Va voi tine la curent! Si astept "spusele" voastre tot aici, nu trebuie sa va inregistrati, doar sa scrieti! Cel putin asa am pricepit yeu! :) Si nu uitati sa bifati casuta cu nr 3, cea cu "Nume/URL" (scrieti doar la Nume), ca poate nu tot timpul mintea mea zvelta se prinde cine ma onoreaza cu prezenta!



Ma-nclin!

Ce-a fost...

Pai pe scurt a fost asa: pe 15 iunie a trebuit sa ajung la spital deoarece colonul meu a decis ca, fiind mai lung din nastere, vrea sa mai fie si el "ajustat" pe ici pe colo, asa ca la ora 3 dimineata a fost "tuns". Dar pentru ca se plictisea dupa aceea, a incins o petrecere cu intestinele astfel incat dupa numai doua saptamani s-a nascut o frumusete de ocluzie intestinala, rezolvata prompt de Prof. Stefan NEAGU cu multa precizie. Si, dupa 5 saptamani in spital si 3 saptamani de cura de slabire (adicatelea nemancatelea deloculea), pe 18 iulie am iesit din spital mai "usor" cu 10 kg. Fun! Isteric fun! ;)

Sa incepem...

M-am gandit cum sa tin legatura cu voi... Cu voi toti cei care imi sunteti aproape... Cu voi toti cei care sunteti interesati de cum imi mai merge... Si mi-am zis: pai unde are toata lumea acces, oricand si la orice ora? Desigur, pe net. Un site al meu nu am. Inca! :) Asa ca am zis sa-mi fac si eu un blog. Sa scriu ce se intampla si fiecare dintre voi sa poata citi. Desigur, sunt bine-venite si sms-urile, telefoanele si, mai ales, vizitele! :D
Asa ca... Ne pregatim!
Va voi tine la curent!
;)