Traiesc! :)

Hiuh! Gata! Am facut-o si pe asta! :) A dulut lau de tot, dal sunt bine!

Cum ziceam intr-o postare anterioara, azi am mers din nou la spital pentru a termina o data pentru totdeauna cu tot ce e legat de operatie. Trebuia sa-mi caute si sa-mi scoata acel fir rebel de la operatie, care facea sa nu se vindece rana. Nu putea fi absorbant pentru ca trebuia sa tina foarte puternic totul in jur. Cele absorbante se folosesc la interventii mai usoare (ca multi m-au intrebat daca erau fire absrobante). Eu nu m-am incurcat cu operatii usoare, cu fire absorbante, am vrut ce e mai "tare" in domeniu! :)

Si am zis ca merg, rezolv si gata, am scapat. Desi mi-era un pic cam... cum sa zic... pai sa zic... teama, :P, ca nu stiam ce se intampla, cum, cat etc etc. Asa ca m-am gandit sa nu stau pe acolo sa mai astept si sa ma duc atunci cand stiu ca vine profesorul la sala de consultatii. Ei, ghinion de nesansa, tocmai azi a intrat direct in operatie! Ptiu! De fiecare data cand veneam devreme asteptam o ora - doua, chiar trei, acum cand am venit un pic mai tarziu a intrat el mai repede cu treaba. Uof! Asta e, am inceput sa-mi fac actele pentru internare de o zi. Chiar mi-au repartizat un pat, dar am zis ca nu mai vreau eu sa intru asa curand intr-un salon! Nu, nu, mai bine stau pe hol! Cu toate ca mi-au spus ca e posibil sa astept pana dupa-amiaza. Stau frumos pe scaun, dar nu in salon, acolo stau oamenii bolnavi! :D Si sincer, cel mai greu intr-un spital e sa astepti, timp in care vezi cata lume cu probleme poate sa existe... Abia in momentele astea iti dai seama cat de importanta e sanatatea si ce putin apreciem ca putem merge pe ambele picioare, folosi ambele maini, vedea, auzii, simtii... Ei, pana la urma m-am invartit eu vreo 3 ore pe acolo si a venit momentul asteptat. Ca intr-un final iti spui "aoleu, cat am stat, mai bine sa intram si sa terminam o data!" E si asteptarea buna la ceva, te face sa-ti treaca frica! :) Asa ca s-a purces la evenimente. Intai a incercat sa-l gaseasca pe firul cel rebel fara anestezie, dar i-am dat de inteles repede ca trebuie sa incerce cu! :) Dar in timp ce-mi facea injectia mi-a spus "a, oricum nu cred ca o sa tina!" Ptiu, macar daca nu spunea si lasa efectul Placebo sa intre in vigoare! Ei, ce mai una alta, a cautat el vreo cateva minute prin minunatia mea de interior, a gasit pezenveghiul si a inceput sa invarteasca la el, parca era un crocodil cu prada-n in dinti. Va dati seama ce minunat te poti simti in acele momente... M-au trecut toate caldurile si toate injurat... astea, cuvintele din dictionar cu putinta! Intr-un final mi l-a aratat triumfator, era un ditamai manunchiul, nu doar un amarat de firicel! Auzi, tu, sa stea el la mine acolo! 9 luni jumate! Parca nascusem ceva mai tarziu de termen. So fi crezut embrion, saracu'! Pe criza asta, te recalifici profesional! Am rugat-o pe asistenta sa-i spuna sa-i fie rusine ca a stat acolo! Si nu o rusine d-asta simplu, ci o rusine de 5 minute. Culmea, chiar i-a spus!!! :))) Si gata, a venit sentimentul acela atat de minunat, pe care il ai cand se termina o chestie care te doare rau-rau. E tare placut, din pacate a trebuit sa-l simt de prea multe ori in ultima vreme! :) Mi-a spus ca in 10 zile trebuie sa treaca, dar ca nu e 100% sigur ca a disparut orice urma... Dar eu zic ca gata, pana aici a fost, de-acum yo sunt sefu' si eu comand! Si comand sa fie bine!

Si mai comand ca toate lumile sa fie sanatoase si sa avem doar povesti de spus urmasilor urmasilor nostri!

Si vreau ca dupa toata aceasta aventura sa raman doar cu bucuria data de vorbele bune spuse de cei dragi din jurul meu. Incurajarile tuturor au contat enorm pentru mine. E foarte placut sa stii ca lasi ceva in urma ta si, la nevoie, are cine sa te sprijine. Si de aceea eu sunt recunoscator. Stiu, pentru unii e greu de inteles, dar asta e din cauza faptului ca nu au trecut prin toate 'cestea. Pe de alta parte, ma bucur enorm ca nu inteleg, pentru ca e datorita faptului ca nu au trecut prin toate 'cestea! :) Nu vreau ca nimeni sa treaca prin ce-am trecut eu. ;)

Hai ma-nclin si v-am pupat!
Tot inainte!



PS: Moama, cat imi place melodia asta!!! Ehei, tineretea...

Sneak preview of an unpublished Michael Jackson song

"Take me to a place with no name"
dupa America - "Horse with no name"

Ei, credeati ca am scapat?

Nop, nu e asa usor... Pai cu ce m-as mai distra eu? He he...

Am fost ieri la dom' doftor, pentru ca tot nu mi se inchide operatia intr-un loc. De 9 luni jumate... Se pare ca a ramas acolo un fir, care nu vrea sa iasa si pace. Fiind o operatie foarte complexa, nu au fost folosite fire absorbante, ca trebuiau sa tina serios pentru o perioada mai indelungata. Asa ca iar a incercat sa-l scoata (auch), dar nu a reusit... Deci, saptamana viitoare trebuie sa faca o mica interventie, cu anestezie si tot tacamul... Bine ca e doar locala! Uof, nu vrea sa ma lase linistit si pace... Iar la spital, iar in sala de operatii... Au zis ca nu o sa fie ceva complicat, dar totusi... Nu ma mai vedeam pacient prea curand! :) Sper sa fie OK, sa nu fie ceva complicat si scap odata de toata tarasenia. Si sa nu ma doara pe urma, ca acum tine sa-mi aminteasca mereu ca am ceva pe acolo...

S-a gandit ca daca tot n-am stabilit nimic de concediu, macar sa fiu sigur ca nu ma mai gandesc la planificare! :))) Vezi, criza asta pana la urma ne ocupa prea mult timp, sunt alte lucruri mult prea importante asupra carora trebuie sa ne concentram... Sa ne bucuram de momentele fericite, ca d-altele vin cand te astepti mai putin...

Hai sa ne auzim cu bine!

Si a fost MJ...

Aseara m-am uitat la concertul lui Michael Jackson de acum 17 ani... Si ma gandeam ca parca ieri a fost... Cum mai trece timpul. Imi aduc aminte ca dupa concert, a doua zi, colegele mele Elena si Luciana ne-au spus ca au fost la concert. Moama, ce le-am mai invidiat! Va dati seama, imediat dupa Revolutie, sa vina un asemenea star la noi si sa mergi la concert? Era o chestie extrordinara! Acum, ma pregatesc sa merg la Madonna, dupa ce am fost la Kylie, la Beyonce... Nu mai e ceva asa iesit din comun. Dar la acea vreme era ceva fantastic, ati vazut cum lesinau din minut in minut spectatoarele innebunite. Si ce miscari facea, ce secvente de dans, pe buna dreptate i se spune Regele muzicii pop. Cu siguranta o sa mai treaca multa vreme pana o sa mai apara unul ca el, un showman total.

Nici nu-mi vine sa cred ca putem vorbi la trecut de Michael Jackson, parca e un lucru ce a fost toata viata alaturi de noi, un lucru sigur si constant. Acum ca ni se spune ca nu mai este iti da un sentiment tare ciudat. Nu am fost un fan inrait Michael, dar mi-a placut. Tin minte ca atunci am vrut sa-mi iau caseta originala, care costa enorm si abia am convins-o pe mama sa o cumparam, a fost un efort. Ca nu se compara cu cele vandute la colt la Romarta sau Romana (Poker, Vivo, mai tineti minte?). Si erai super tare daca aveai o caseta originala. Erai admirat de toti! :) Si puneai la walkman si nu te mai incapea placerea de a merge pe strada cu "muzica la brau" si fredonand melodiile care-ti placeau. (Apropo, stiti ca zilele acestea walkman-ul a implinit 30 de ani??? E interesant sa vedeti ce zice un adolescent din aceste vremuri).

Chiar imi pare rau ca nu mai este... E pacat, cred ca mai putea face treaba. Asa iti dai seama ca trebuie sa faci mai multe cu timpul tau, pentru ca in aceste momente realizezi ca lucrurile nu stau pe loc. Si daca pana si Michael Jackson nu mai este, inseamna ca este pe bune!
Ata ete, the show must go on! Ramanem cu amintirile si cu melodii pe care si copii copiilor nostri sunt sigur ca le vor fredona.

Pana atunci, ma bucur ca pot sa ascult toata discografia lui. Chiar am descoperit melodii pe care nu le stiam. Enjoy!
Radio Michael Jackson

PS: 1 an de la nr 2. :) Uite ca pot sa spun si asta! :P Nu credeam eu atunci... Dar nu tine de noi, ci de El. :D