Dap... Uite ca a trecut un an de la inceputul marii mele aventuri... Da, cu siguranta ca se vede totul altfel acum. Tot sistemul de valori s-a schimbat. E ciudat, acum nu stiu daca sa zic ca "ce ghinion ca mi s-a intamplat asa ceva!" sau "ce noroc ca pot spune: uite, a trecut un an si acum sunt sanatos, fara alte urmari!". Dar cum mai spuneam, "sa nu ne dea Dumnezeu cat putem duce!". Norocul meu ca am intalnit doctori extraordinari. Si m-au facut bine. Efectiv, acum sunt la viata cu nr 2. De aceea, sper sa fiu pisica, sa mai am vreo 7 de rezerva! :)
Nici nu stiu cand a trecut timpul. Desi am stat aproape 7 luni acasa, parca nu a fost nimic important intre ultima zi de servici, vineri 13 iunie 2008 (hmmm... :) ) si luni, 5 ianuarie 2009. Poate pentru ca mintea mea vrea sa dea la o parte perioada aceea neplacuta. Acum nici nu-mi pot inchipui cum am putut sta eu atata timp in spital. Mai trec pe langa Municipal si-mi aduc aminte cum 5 saptamani nu am parasit etajul 7 si ma gandeam mereu daca o sa mai pot trece eu vreodata cu masina prin fata spitalului... Si sa fie cald si frumos afara si copacii verzi si sa tragi aer in piept si sa-ti spui "mai simt asa bine!" E tare ciudata viata asta, cum iti da cate o lectie si te face sa-ti dai seama ca nu apreciezi niciodata indeajuns lucrurile simple pe care le faci in fiecare zi. Lucuri pe care le iei ca atare, fara se te gandesti ca pana si traficul e un lucru placut pentru ca inseamna ca esti sanatos si te poti duce acasa la cei dragi, sa te bucuri alaturi de ei... Si chiar sa mergi la serviciu e haios, ca te intalnesti cu colegii, mai schimbi impresii si, pana la urma, e locul care iti permite sa ai ceea ce trebuie pentru a te distra cu familia si prietenii in timpul liber.
Da, asta e viata... Cu sus si jos, cu stanga si dreapta... Niciodata sa nu te plictisesti. Singurul lucru care face diferenta e CUM TRAIESTI FIECARE CLIPA. Depinde de tine daca te bucuri de fiecare moment sau uiti sa faci acest lucru prins cu "tot felul" de probleme.
Tot ce pot spune e ca eu ma bucur. De ce? De tot. Si cand sunt trist sau suparat ma gandesc ca sunt sanatos sa pot sa fiu trist sau suparat. Si-mi trece. Mai mult, stiu ca putea fi si mai rau, asa ca devin chiar un pic bucuros... Depinde de termenul de comparatie, acesta e unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat. Cand nu-ti place de tine, gandeste-te ca poate altii nu sunt asa norocosi ca tine...
Si dupa toate cele intamplate ma gandesc mereu la cei mai putini norocosi si incerc, dupa cat ma tin puterile, sa-i ajut. Pentru ca intotdeauna puterea exemplului e cea mai graitoare. Si chiar daca mi-as dori sa se implice din ce in ce mai multi, inteleg ca unii sunt prinsi in valtoarea realitatilor cotidiene si lasa deoparte atentia pentru semenii nostri. Dar eu nu ma las, important e sa fie cineva care sa faca ceva. Si stiu ca sunt mereu cativa care se implica. Ceea ce e super. Asa ca am incercat sa schimb ceva pentru Dragos, Selena, Stefanut, SMURD. Si o sa continui sa fac ce pot! Pentru ca important e sa faci ceva atunci cand e nevoie, s-ar putea ca peste o saptamana sa fie prea tarziu... S-ar putea ca peste cateva ore sa fie prea tarziu. Mie imi suna mereu in cap vorbele doctorului, spuse dupa prima operatie: "daca mai asteptam cateva ore...". Si de aici intelegi ca totul se schimba. Stii ca totul se schimba. Stii ca nu mai poti fi la fel si stii ca trebuie sa faci lucrurile altfel. Pentru tine si pentru cei din jur. Ce ti-e dat iti poate fi luat. Si iti va fi luat, conteaza sa faci ceva intre timp.
Si asa a trecut un an si uite ca pot sa scriu aici... Chiar ma bucur ca am avut aceasta idee. Pentru ca am aflat ca sunt multi interesati de ce mai fac... Si ma bucur ca am facut ceva care a contat. In momentele grele iti sunt aproape cei pentru care insemni ceva. Si sa stii ca in sufletul cuiva scrie pe o bucatica, oricat de mica, numele tau, e fantastic! Si e si mai fanstastic cand descoperi ca sunt alaturi de tine oameni cu care ai crezut ca nu te-ai intersectat indeajuns de mult incat sa iti fie alaturi. Treci mult mai usor prin toate. E aproape imposibil sa treci singur prin toate. De aceea multumesc inca o data tuturor celor care au fost alaturi de mine, printr-o vizita, printr-un telefon, email sau sms. Sau pur si simplu care mi-au spus "m-am gandit la tine". E minunat...
E minunat ca pot scrie aici... E minunat ca macar cineva sa citeasca aceste randuri... E minunat... Sa ramaneti minunati!
Ma-nclin!
Sanatos m-ati gasit, sanatosi va las! ;)
tigrecbigrec
