Mamma mia!

Ieri, dupa mai mult de 4 luni, mi-am facut si eu curaj si am fost la film, la cinematograf! :) Mi-a fost teama pana acum, dar dupa ce am plecat de la spital m-am simtit asa bine inca am zis ca e timpul sa fac ceva "periculos", asa ca am fost la film!!! :))) Am vazut "Mamma mia", bazat pe hituri ABBA. Vreau sa va spun din tot sufletul sa mergeti la film, este extraordinar! Si sa mergeti sa-l vedeti la cinematograf! Ca l-am luat si eu de pe net, dar evident ca e facut in sala si ii auzi pe altii mancand floricele! Asa ca am hotarat sa merg si sa mananc eu floricele si sa aud muzica la sistemul surround din sala si a meritat!!! Filmul te face sa-ti dai seama ce frumoasa este viata! Si ce lucruri simple te pot face fericit, nu trebuie sa cauti cine stie ce chestiuni complicate! Si mai cred ca, datorita filmului, am prins curaj si-mi doresc sa fiu tare si sa trec cu fruntea sus si prin ultima operatie si sa ma fac bine pentru a putea sa traiesc momentele minunate ale vietii si sa pot vedea cat mai repede filme superbe la cinematograf! Cam lung si filosofic, dar e realitate! :) Putem sa ne bucuram din foarte multe lucruri care ne inconjoara si pe care de multe ori nu le bagam in seama. Si putem sa ne bucuram de ele impreuna cu cei dragi! Totul e sa fim sanatosi!

Asa ca, dragii mei, THANK YOU FOR THE MUSIC, THANK YOU FOR YOUR FRIENDSHIP!

Ei, na!

Pai da! Dupa ce am trapadusit de la 7 jumate la 14 pe coridoare, am aflat ca s-a "terminat", n-au dat cate una sa ajunga la toti si se amana iarasi, pentru luni!!! Uof! Iar am plecat acasa, m-am externat a 3-a oara! :) Ei, dar sa se intample odata, acum chiar m-am nervozat! :) E nasol totusi sa stai sa astepti si sa intri in "transa" si pe urma iar sa iesi... E ciudat... Cand asteptam eram intr-o lume, cand mi-a zis ca nu mai se face parca s-a schimbat totul complet! Ca si cum ai trece de la un TV alb-negru la unul color! In aceeasi incapere. Interesant cum se schimba starile doar de la "mansarda"! :)

Deci, da! Mai stam prin preajma... Sper ca a 3-a oara sa nu ma mai amane si sa-i dam bice, sa ma fac bine si sa pot sa zburd din nou pe campii! :)

Pai ne mai auzim!

Acum incepe!

Am ajuns din nou aici... E la fel cum il lasasem, nu-mi faceam iluzii... Mi-am ocupat locul, am scos cateva lucruri mai folositoare si asteptam... Am fost la masa "La paispe", buna mancarea (la et 14 pe acoperis). Cam ultima masa copioasa pentru o vreme... Diseara un iaurt si o supica si cam atat... Sa fim in forma pentru maine. Altceva... nimic... Deocamdata nu merge cablul aici, sper sa se remedieze, tot cu ajutorul tatalui Ilincai (multumiri! :) ). Televizor am adus.... Laptop si net am (Catalin) asa ca stam si noi prin preajma, ne acomodam cu toate cat mai sunt in putere. E ciudata treaba asta, acum faci o groaza de lucruri si apoi esti cam "moale"... Ata ete... Cu ajutor, de aici si de "sus", se rezolva totul. O sa posteze Georgiana aici ultimele stiri. Sper sa pot eu cat mai repede sa reintru online.

Dar pana atunci... Toate cele bune si sa ne auzim sanatosi! ;)

Am inceput cu o pauza

Asadar si prin urmare, mai asteptam. Am plecat pregatit, cu bagaje, cu tot ce trebuie. Am aflat ca miercuri va fi "intamplarea" si ca pana atunci voi ramane internat. Adica internat sunt din 15 septembrie, de data asta chiar ramaneam acolo! :) Dar dupa vreo 2 ore de citit, am aflat ca iar s-au decalat operatiile din lipsa sangelui... Asa ca joi este noul termen. Am strans ce am scos, am lasat ceva acolo sa se vada ca sunt "in zona" si am plecat spre zari mai colorate si pline de viata! Uh, ce bine! E o relaxare, dar pe de alta parte eram "pregatit de spectacol". Si e destul de stresant sa te tot amane. Pana la urma, chiar daca nu e ceva placut, vrei sa scapi (cu bine, evident! :) ) si gata! Ca te mobilizezi si cand colo... Iar trebuie sa o iei de la capat cu pregatirea. Dar e si bun in asta, ca te nervozezi si zici "hai odata, ca m-am plictisit", apoi tzac-pac si yupiii!!! :)

Dragii mei, tinem aproape!


PS: Apropo de lipsa de sange... Stiati ca la a doua operatie mi s-a facut transfuzie de sange, pentru ca eram tare slabit? V-ati gandit vreodata sa donati sange? Cand auzi ca cineva necunoscut are nevoie de sange nu prea te sesizezi... Dar cand auzi ca un apropiat are nevoie de sange, te mobilizezi? Eu am fost ajutat de un necunoscut, caruia pe aceasta cale vreau sa-i multumesc. Nu doriti ca cineva sa va multumeasca si voua? ;) E o optiune, nu o desconsiderati... La mine nu prea merge, deoarece "proportiile" mele nu permit acest lucru... Oricum, Multumesc!
P.S. 2: In weekend la Targoviste. Parcul Chindiei (langa Turn) e chiar foarte frumos. Iar drumul e placut. Va recomand pentru o iesire de-o zi! ;)

Prieteni...

Pentru astazi... Am gasit ceva frumos pe net...
By H. Agudelo

De ce este atat de greu sa ai prieteni adevarati? Poate ca tot timpul cautam ceea ce nu am putut avea. Tatal meu mi-a zis odata, cand eram mic: "Fiule, prietenii se numara pe degetele de la maini si de multe ori, tot iti mai raman degete." De atunci ma intreb intruna: care or fi adevaratii mei prieteni? Poate ca trebuie sa nu am incredere in nimeni dintre cei pe care i-am cunoscut? Nu stiu cum sa aflu care sunt adevaratii mei prieteni.
Or fi cei care ma cauta sa iesim impreuna sau cei care ma trezesc cand dorm?
Or fi cei care ma sprijina cand sunt trist sau cei care ma fac sa-mi vad greselile, chiar daca nu-mi sunt pe plac?
Or fi cei care ma felicita de ziua mea de nastere si care sarbatoresc cu mine toata noaptea sau cei care cu un simplu telefon ma fac sa ma simt bine?
Or fi cei care sunt acolo cand am nevoie de ei, sau cei care, in ciuda absentei lor m-au iubit cel mai mult?
Oare sunt cei carora le povestesc despre iubirile mele in secret, sau cei la care fac pe grozavul ca mare cuceritor fara nici un temei?
Cei care imi spun ca totul este bine sau cei care ma contrazic si ma fac sa vad raul?
Cei care imi imprumuta bani cand am nevoie, sau cei care ma refuza stiind cum am de gand sa-i folosesc?
Cei care ma saluta si ma strang in brate cand ma vad sau cei care ma primesc cu un suras si cu o sincera strangere de mana?
Cei care imi raspund la tot ce ii intreb sau cei care, fara sa le-o cer, plang cu mine pentru ce mi s-a intamplat?
Cei care imi spun ca ma iubesc sau cei care, cu un zambet, transmit mai mult decat atat?
Cei cu care nu ma cert niciodata sau cei cu care ma supar cateodata?

Adevarul este ca pot exista o multime de feluri de prieteni; dar eu contez pe cei care, desi cunosc sentimentele mele, gandurile mele, imaginatia mea, bucuriile mele, reusitele si esecurile mele, au incredere in mine si, mai ales, ma accepta asa cum sunt, fara rationamente si reprosuri; care pur si simplu spun... uite, cel de acolo este PRIETENUL meu.

http://forum.oneden.com/Vitamine-zilnice-pentru-suflet-t395-s90.html by Delia

Deci ramane pe saptamana viitoare...

Am fost si l-am intrebat pe profesor cand si cum. A spus sa vin luni, pentru ca mai sunt ceva lucruri de facut si operatia "pe marti, incolo, sa vedem...". Banuiesc eu ca luni o sa faca internarea si apoi or mai fi ceva verificari. Sau e posibil sa-mi dea drumul si sa vin in ziua cu operatia... O sa vedem exact saptamana viitoare! Dar sigur o sa fie saptamana viitoare! Asa ca... tineti-mi pumnii!!!

Pana atunci... Lasam spitalele la o parte si ne simtim bine, chiar daca e cam frig afara. Important e ca putem face o multime de lucruri! Si nu uitati ca in acest weekend sunt Zilele Bucurestiului, cu o multime de activitati interesante! Mai multe amanunte la
http://www1.pmb.ro/pmb/primar/zilele_bucurestiului_2008/Program_5_FINALZB.htm
Pe mine ma intereseaza concertul lui Bryan Adams si vizitarea Arcului de Triumf, ca si parada de epoca din Centrul Istoric!
Enjoy!

Gata pe saptamana asta!

Hiuh, am terminat! Azi a fost cel mai neplacut... Nu dureros, dar foarte neplacut... Brrr... Nu e placut sa te caute cineva prin tunelul metroului... Brrr...

Dar gogaltz...

A vazut Dr Panescu analizele si a spus: "A, au iesit bine, deci putem sa te operam!" Eu, putin nedumerit, intreb: "Cum adica putem sa te operam? Aveati vreun dubiu?" Si el spune: "Pai... Putea sa nu iasa bine investigatia si sa nu te mai putem opera si sa ramai asa..." Va dati seama, albul ar fi fost o culoare inchisa pe langa cea ce-mi aparuse pe fata... "Adica puteam ramane asa?" El spuse: "Da, exista si posibilitatea asta!" I-am spus: "Aoleu, pai nu mi s-a spus de la inceput asa! Ca daca stiam nu cumparam!" Dar el, pe faza (apropo de ce am aflat ieri si am postat mai jos) imi raspunde: "Da, corect, dar prima data n-ai cumparat de la noi!!!" Ei... ce mai puteam spune... Asa ca mi-a shuerat glontul foooarte aproape de ureche. Hiuh! Sa terminam si etapa urmatoare si atunci ne putem relaxa...

Ce trebuie retinut din toata chestia asta... Toti cei care cititi aceste lucruri traite de mine... MERGETI LA CONTROL! NU ASTEPTATI SA APARA CEVA! PREVENIREA E CEA MAI IMPORTANTA! SI DACA SE DESCOPERA CEVA, CU CAT MAI REPEDE CU ATAT MAI BINE SI SE VINDECA! AVEM DOCTORI EXTRAORDINARI SI MEDICINA A AVANSAT ENORM! NU VA MAI SPERIATI DE SPITAL SI DOCTORI! MAI BINE CATEVA MOMENTE DE NEPLACERE DECAT O VIATA IN SUFERINTA! A VOASTRA SI A CELOR DRAGI! NU MAI PIERDETI TIMPUL! FACETI INVESTIGATII COMPLETE LA CEL PUTIN UN AN-DOI! VA ROG ASCULTATI-MA, NU O SPUN DIN CARTI SAU DIN AUZITE, CI DIN TOATA EXPERIENTA MEA RECENTA! SI AM TRECUT PRIN MULTE! DAR, CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, CE CALAUZESTE MAINILE UNOR DOCTORI EXTRAORDINARI, TOT CE VA RAMANE IN URMA NU VA FI DECAT UN SEMN ICI SI COLO...

Nu mai amanati, mergeti la un control complet! Nu
excludeti nimic!

Eu nu am avut sansa asta. Nimeni nu si-a dat seama ca m-am nascut asa, poate se intervenea din timp si atunci nu mai sufeream atat. Dar asa a fost sa fie. E incredibil de greu sa vezi ca esti neputincios si nu poti face nimic. Repet, spitalul nu-i facut sa mergi de placere! Dar mai bine din neplacere decat din nevoie.

Acum analizele si investigatiile au iesit bine... Am terminat etapa asta, urmeaza programarea operatiei. Inca o etapa... Inca una, cea mai mica, din cate mi-au spus toti. Si apoi o sa fie bine. Si apoi o sa va tot spun de fiecare data: SANATATEA E CEA MAI IMPORTANTA! Nu masina, nu jobul, nu casa, nu excursia! Sanatatea, doar ea si nimic altceva! Si aveti grija in primul rand de cei dragi, sunt cel mai de pret dar din viata asta! ;) Stresati-i pe cei de la servici (care nu va plac! :) ), certati-va cu cei de pe strada, dar protejati-i pe cei dragi! Oricum, nimic nu merita sa va enervati si sa va stresati. Fiti calmi si linistiti, recompensele sunt imense. Va asigur!

In incheierea acestui post, vreau sa mentionez cativa oameni extraordinari intalniti in aceste doua zile si pe care vi-i recomand (urmand ca la sfarsit sa-i spun pe toti): de la Spirometrie (Probe Ventilatorii) Dr Luminita SOTIRESCU, medic primar specialitatea ecografie, iar de la Proctologie, Dr. Costica BALAN. Cabinetele sunt in Ambulatoriu de la Spitalul Universitar.

Asa ca nu ramane decat sa ne auzim sanatosi !

Toati bunii!

Cum spuneam, revin...

Asa... Yo am crezut ca ma duc si "donez" sange si gata, mai urmeaza doar harsht-harsht! Dar se pare ca nu-i asa... Ei, ash, sunt o multime de doctori care au nevoie de musterii! Te controleaza bine-bine. Am donat, cum spuneam, vreo trei eprubete (iar trebuie sa ma indop cu ciocolata sa se refaca sangele... Cum, nu se reface sangele de la ciocolata??? Ssssht, sa nu-i spuneti lui asta! ). Dupa care mi-a facut o ecografie - cred ca o sa fie baiat! Si a urmat o spirometrie, adicatelea te pune sa suflii intr-un tub pana-ti pocnesc plamanii si-ti pusca ochii. Cica sunt bine. Si am 68 de kile (stiam!) si 1.88 m inaltime. Dar eu spun ca am 1.87, ca imi place sa se termine in cifre impare! :P

Si apoi am fost la o ECK, care nu stiu cum a iesit ca mi-a dat o foaie si gata. Daca e sa ma iau dupa ce mi s-a mai spus pana acum, "esti sanatos tun, stai linistit!". Sunt sanatos, dar ma tratez de asta! ;)

Bineinteles, nu au mers asa repede, trebuie sa stai intre juma' de ora si o ora la coada, la fiecare. Vedeti, daca au recrutat manageri de produs buni, lumea se inghesuie sa "cumpere"!

Pentru o zi au fost destule... Ma mai asteapta maine inca o chestie, care are legatura cu locul pe unde iese "metroul" din tunel, drept pentru care mai trebuie sa fac vreo doua actiuni, nu stiu exact ce sunt, dar am inteles ca au legatura cu marele jucator german de fotbal Jurgen KLInSMAN... Banuiesc... :)

Dupa care mai bagam o radiografie, normal. La cate am facut, ma considera astia de la Chernobil unul de-al lor! Apoi o sa huzuresc pana luni... M-am mai linistit, dar nici sa o lungesc prea mult n-am chef... Cu cat mai repede cu atat mai bine... Si era patul meu liber, dar n-avea sens sa stau pana luni acolo, desi era posibil. Ne mai plimbam si noi un pic, o pizza, o shaworma, ca pe urma iar trec la cura, ca am luat proportii! :)

Si super tare:

Pe culoarele spitalului revad o multime de persoane cunoscute, le salut, dar ele nu ma recunosc de la inceput (de, se plimba multa lume prin hotel). Dar le spun repede cand si cum si-si aduc aminte. Am fost oricum, un fel de vedeta. Si acum incep sa inteleg de ce...

Astazi m-am intalnit cu un doctor care a intrat in concediu la cateva zile dupa ce am schimbat sectiile (stiti, intai am facut operatia pe o sectie, dupa care m-am transferat la sectia de vis-a-vis la profesorul Neagu unde am facut a doua operatie). Si el nu m-a recunoscut, desi asistenta ii tot dadea amanunte. Dupa care, gaseste ea explicatia suprema: "Nu stiti, cel care a fost operat intai de Dr Serafim, pe A3!" Si doctorul se lumineaza brusc: "A, tu esti, aoleu, ce mai faci???" :)))))))))))) Deci, cum spuneam, am ajuns vedeta, ma stiu si cei care nu m-au cunoscut personal!!!

Si tot in acest context... Cand mergi sa faci orice investigatie, dai intai fisa de internare si pe urma te striga, avand ocazia sa citeasca istoricul tau. Si cand am intrat la spirometrie, ma intreaba doctorita, asa, brusc, inainte de orice: "si, ia spune, CINE te-a operat prima oara????" :)))))))) Adicatelea tradare, tradare, dar sa stim si noi!!! Dupa ce ii spun, revine pe un ton oftat: "ei, lasa, ai trecut prin lucruri grele, dar acum o sa se rezolve!" Deci pana si o persoana total necunoscuta s-a prins... Eu insa vreau sa cred in continuare ca a fost pur si simplu un ghinion imens, nu ca a fost ceva de la doctor... Asta desi cele doua faze de astazi au fost cat se poate de graitoare... Dar ce-a fost a fost, sa ne facem bine si cu Dumnezeu inainte!

Va puparesc!

De azi e pe bune!

M-am analizat azi, mai am si maine. Dar pentru ca e "aglomerat", abia luni sau marti, saptamana viitoare, o sa ma opereze. Deci mai stau un pic... Si a spus ca recuperarea o sa fie undeva in jurul a 10 zile. Si pentru ca e mai multa "treaba", pentru ca trebuie sa realizeze curatenia finala, o sa dureze ceva mai mult operatia asta. Dar eu o sa fac nani-nani, asa ca nu o sa-mi dau seama.
Mai revin cu detalii! ;)

Sa-i dam drumul!!!

Da... Am inceput cu o pauza! :) Sa nu ne extenuam chiar asa, din prima! Timp este, asa ca abia maine voi face analizele, pentru ca azi profesorul nu a putut veni. Dar sunt oficial internat si stau acasa. Ce placut e sa fi internat! :)))

Macar s-a eliberat rezerva in care am stat data trecuta si poate reusesc sa obtin acelasi loc. Stiti cum e, cand iti place undeva unde ai fost cazat, revii tot acolo! :)

Asa ca am timp sa-mi fac lista cu tot ce-mi trebuie. E ca si cum as pleca in concediu, numai ca urmarea nu e "de odihna", ci "medical"! Ei, mici amanunte... Prima data m-au luat ei repede, dar acum ma pregatesc temeinic. Nea Catalin D. mi-a oferit un internet wireless, laptop am, ce mai, doar sa scriu a mai ramas!

Deci si prin urmare, ramaneti prin preajma ca o sa mai urmeze. Si multumesc celor care mi-au comentat deja "opera" si m-au incurajat. Sa o tineti tot asa! :)))

Pi_curand! (asta si apropo de vremea de afara. A venit toamna... Ei, am avut si eu o vacanta de vara ca elevii, am stat acasa, dar n-am facut niciun exercitiu la mate si n-am citit la romana... Deh, avantaje si dezavantaje... :D Ei pe 15 septembrie incep scoala, eu incep o alta etapa... Copacel, copacel!)

Ce este si ce va fi

Pai acum eu este cu 11 kile mai solid! :) Si este bine. Si asteapta distractia!



Azi am fost la spital si m-au instiintat ca ma asteapta cu bratele deschise luni, 15.09, ca sa ma "analizeze". Si apoi, in functie de cum se elibereaza un pat comod cu vedere la mare, cum ma readuc la starea initiala, cea din tinerete! Ca o fi marti, miercuri, joi, vineri etc, nu stiu, dar in saptamana 15-19 septembrie se va intampla fericitul eveniment. Cu cat mai repede, cu atat mai bine!



M-am gandit ca e mai usor sa aflati vestile dintr-un singur loc. Pentru ca, repet, spre marea mea bucurie, toata lumea a fost alaturi de mine si acum sunt "incarcat" la maxim cu sustinerea PRIETENILOR! Inca o data va multumesc si, daca vreti sa stiti ce mai fac, intrati pe aici. Sper sa pot scrie de acolo, asa planuiesc. In functie de "starea de after-party" si sperand ca voi face rost de o conexiune mobila. :) Daca nu, o voi ruga pe Georgiana sa scrie.



Desigur, sunt primite cu mare bucurie sms-urile, telefoanele si, mai ales, vizitele (stiu, nimanui nu-i place sa faca vizite acolo, dar macar dupa o ora poa' sa plece, spre deosebire de cel care ramane... Si vorbesc in general, nu numai cazul meu. Si eu gandeam asa, dar acum vazand pe propria-mi piele cat de mult conteaza sa te viziteze o "figura cunoscuta", mi-am schimbat radical ideologia. E, am vandut bine? :D )



Va voi tine la curent! Si astept "spusele" voastre tot aici, nu trebuie sa va inregistrati, doar sa scrieti! Cel putin asa am pricepit yeu! :) Si nu uitati sa bifati casuta cu nr 3, cea cu "Nume/URL" (scrieti doar la Nume), ca poate nu tot timpul mintea mea zvelta se prinde cine ma onoreaza cu prezenta!



Ma-nclin!

Ce-a fost...

Pai pe scurt a fost asa: pe 15 iunie a trebuit sa ajung la spital deoarece colonul meu a decis ca, fiind mai lung din nastere, vrea sa mai fie si el "ajustat" pe ici pe colo, asa ca la ora 3 dimineata a fost "tuns". Dar pentru ca se plictisea dupa aceea, a incins o petrecere cu intestinele astfel incat dupa numai doua saptamani s-a nascut o frumusete de ocluzie intestinala, rezolvata prompt de Prof. Stefan NEAGU cu multa precizie. Si, dupa 5 saptamani in spital si 3 saptamani de cura de slabire (adicatelea nemancatelea deloculea), pe 18 iulie am iesit din spital mai "usor" cu 10 kg. Fun! Isteric fun! ;)

Sa incepem...

M-am gandit cum sa tin legatura cu voi... Cu voi toti cei care imi sunteti aproape... Cu voi toti cei care sunteti interesati de cum imi mai merge... Si mi-am zis: pai unde are toata lumea acces, oricand si la orice ora? Desigur, pe net. Un site al meu nu am. Inca! :) Asa ca am zis sa-mi fac si eu un blog. Sa scriu ce se intampla si fiecare dintre voi sa poata citi. Desigur, sunt bine-venite si sms-urile, telefoanele si, mai ales, vizitele! :D
Asa ca... Ne pregatim!
Va voi tine la curent!
;)