Ei da, se schimba! :)

Ce sa-i facem, ajungem si aici. Mai cu noroc, ca la mine, da' am ajuns! Iata ca incepe si varsta mea cu 3, sa fiu si eu in randul lumii. Pai se putea? Ei, cred ca de-acum e interesant, sa vedem cum devin lucrurile serioase. Nu asa, ca pana acum! :)

Imi aduc aminte acum fix 20 de ani, cand la serbarea de 10 ani erau tancurile prin fata geamului. Si noi, toti copii, vroiam sa vedem ce se intampla, iar ai mei ma luau de la geam pentru ca se tragea... Si ne inregistram pe magnetofon, asa era atunci, nu digitalele de azi, si au sters tot ca se auzea de la televizor ca a fugit Ceausescu si nu putea sa ramana inregistrat asta, ca daca venea securitatea... Ehei, ce vremuri. Nu ma gandeam eu atunci cum o sa fie la 30, mi se parea enorm de departe... Atunci si varsta de 20 de ani mi se parea la ani lumina, mai ales ca urma sa vina si mileniul urmator! "Si in anul 2000, cand nu vom mai fi copii..." Apropo de postul anterior... :)

Ata ete! Sanatosi sa fim si mergem inainte! Altceva nu-mi doresc decat sanatate si s-or rezolva si aseza toate.

Ma-nclin! In fata mea si a parintilor. Dar si a ocrotirii venite de undeva de mai sus, unde nu ajungi cu telecabina! :)

Hiuh, cu putina emotie, recunosc, merg mai departe. Pai, nu-i asa, trebuie sa traiesc FIECARE clipa! ;)