Pe intranet la Romtelecom a aparut povestea lui... Am devenit mult mai receptiv la aceste anunturi si, de cate ori am ocazia, incerc sa contribui si eu cu ce pot. Inseamna sa renunt la doua ciocolati intr-o saptamana, asa ca practic nu se simte. Dar daca multi ar renunta la doua ciocolati, cineva se va face bine... Sau va avea o sansa in plus!
Povestea lui o gasiti aici, e cel mai bine de citit direct de la sursa.
Mi-a atras atentia faptul ca este un baiat de varsta mea si a patit acest necaz din senin. E extrem de bulversant ca intr-un moment sa razi, sa fugi si sa te bucuri, iar in celelalt sa te trezesti pe un pat de spital, incapabil sa te misti... Povestea lui am trait-o si eu, cu diferenta ca dupa 7 luni eu am scapat de cosmar si, avand si un mare noroc (dupa cum au spus medicii), acum sunt bine si pot face la randul meu ceva pentru cei mai putin norocosi. Imi dau seama mai bine ca oricine altcineva prin ce trece el si familia lui. Si tot ce conteaza in aceste momente este sa SPERI. Si daca pot contribui la mentinerea sperantei, cu atat mai mult ma bucur.
Si e foarte usor de facut acest lucru, un simplu SMS la 890 si va fi cu 2 euro mai aproape de o viata normala. Uite, chiar acum trimit mesajul... Nu de alta, dar daca trece momentul, ma iau cu treburile de zi cu zi, cu problemele si pot uita... Insa speranta nu are optiunea de a lua o pauza... Uite, mi-au raspuns: "Ati donat 2 Euro pentru tratamentul medical necesar lui Razvan Zainescu. In numele lui Razvan, va multumim". N-ar fi frumos ca fiecare sa aiba acest SMS in telefon?
Cum spuneam, nu-l cunosc. Pur si simplu am citit si am simtit ca nu pot sta deoparte. Cu atat mai mult cu cat am trait momente asemanatoare. Iar cei care n-au trait poate vor aprecia si mai mult faptul ca sunt sanatosi si ca pot merge oricand la un film, unde e biletul costa 6 euro si iti ofera 2 ore de distractie... Ce ciudat... 2 euro pot o oferi cuiva o viata...
Multumesc!
Link-uri:
Blog Razvan Zainescu
PRO TV
Libertatea
Tudor Chirila
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Initial cand am citit post-ul tau, am citit in graba (probabil cum fac multi). Insa am tot auzit la Radio (ZU) un spot in care mama lui Razvan spunea in mare drama fiului sau. De abia in seara asta am citit pe site-ul sau toata povestea si de abia acum constientizez ca pe 07.11.2009 era sa o patesc si eu la fel. Era tot intr-o dupa amiaza, si la fel, dormeam. M-am trezut brust (de un telefon), m-am ridicat si m-am dus pe hol sa vorbesc ca nu era semnal, iar dupa cateva secunde, o ameteala puternica m-a lovit. M-am trezit in fotoliu, dupa o scurta perioada in care sotia si socra au fost socate: am cazut (ditamai omu') din picioare, pe gresie, evident cu lovitura aferanta la cap. Eram inconstient, pulsul s-a oprit, tenul s-a albit. Cu SMURD-ul in telefon care o indruma pe Maria, cica m-am trezit dupa cateva zeci de secunde de inconstienta si am revenit la viata.
Cauza doctorilor de la urgenta: o sincopa (pierderea constiintei in urma lipsei de oxigenare a creierului). Fara o cauza anume clara (am gasit pe net si cel mai probabil din cauza trecerii de la pozitia culcat - in picioare). Cica se intampla mai ales la barbati si nu prea exista explicatii.
Imi dau seama de abia acum ca puteam sa o patesc mai rau si nu am fost departe de Razvan. Evident nu am stat cu mainile in san. Am facut si o sa fac o serie de teste/analize (test Doppler, RMN, test TILT, EKG, analize sange).
erata: nu mi-am pierdut constiinta (inca) :D Era vorba de constienta :)
Vezi, acum intelegi mai bine ca oricine motto-ul blogului: "Traieste FIECARE clipa"!
Iar ce spui tu e perfect adevarat. In spital mereu in spuneau doctorii sa ma ridic foarte incet si sa stau cateva minute in sezut ca sa aiba timp sangele sa ajunga in tot corpul. Si oricine trebuie sa faca asa, sa nu se mai ridice brusc.
In rest... Sa fim sanatosi ca sa putem scrie! ;)
Trimiteți un comentariu