Traiesc! :)

Hiuh! Gata! Am facut-o si pe asta! :) A dulut lau de tot, dal sunt bine!

Cum ziceam intr-o postare anterioara, azi am mers din nou la spital pentru a termina o data pentru totdeauna cu tot ce e legat de operatie. Trebuia sa-mi caute si sa-mi scoata acel fir rebel de la operatie, care facea sa nu se vindece rana. Nu putea fi absorbant pentru ca trebuia sa tina foarte puternic totul in jur. Cele absorbante se folosesc la interventii mai usoare (ca multi m-au intrebat daca erau fire absrobante). Eu nu m-am incurcat cu operatii usoare, cu fire absorbante, am vrut ce e mai "tare" in domeniu! :)

Si am zis ca merg, rezolv si gata, am scapat. Desi mi-era un pic cam... cum sa zic... pai sa zic... teama, :P, ca nu stiam ce se intampla, cum, cat etc etc. Asa ca m-am gandit sa nu stau pe acolo sa mai astept si sa ma duc atunci cand stiu ca vine profesorul la sala de consultatii. Ei, ghinion de nesansa, tocmai azi a intrat direct in operatie! Ptiu! De fiecare data cand veneam devreme asteptam o ora - doua, chiar trei, acum cand am venit un pic mai tarziu a intrat el mai repede cu treaba. Uof! Asta e, am inceput sa-mi fac actele pentru internare de o zi. Chiar mi-au repartizat un pat, dar am zis ca nu mai vreau eu sa intru asa curand intr-un salon! Nu, nu, mai bine stau pe hol! Cu toate ca mi-au spus ca e posibil sa astept pana dupa-amiaza. Stau frumos pe scaun, dar nu in salon, acolo stau oamenii bolnavi! :D Si sincer, cel mai greu intr-un spital e sa astepti, timp in care vezi cata lume cu probleme poate sa existe... Abia in momentele astea iti dai seama cat de importanta e sanatatea si ce putin apreciem ca putem merge pe ambele picioare, folosi ambele maini, vedea, auzii, simtii... Ei, pana la urma m-am invartit eu vreo 3 ore pe acolo si a venit momentul asteptat. Ca intr-un final iti spui "aoleu, cat am stat, mai bine sa intram si sa terminam o data!" E si asteptarea buna la ceva, te face sa-ti treaca frica! :) Asa ca s-a purces la evenimente. Intai a incercat sa-l gaseasca pe firul cel rebel fara anestezie, dar i-am dat de inteles repede ca trebuie sa incerce cu! :) Dar in timp ce-mi facea injectia mi-a spus "a, oricum nu cred ca o sa tina!" Ptiu, macar daca nu spunea si lasa efectul Placebo sa intre in vigoare! Ei, ce mai una alta, a cautat el vreo cateva minute prin minunatia mea de interior, a gasit pezenveghiul si a inceput sa invarteasca la el, parca era un crocodil cu prada-n in dinti. Va dati seama ce minunat te poti simti in acele momente... M-au trecut toate caldurile si toate injurat... astea, cuvintele din dictionar cu putinta! Intr-un final mi l-a aratat triumfator, era un ditamai manunchiul, nu doar un amarat de firicel! Auzi, tu, sa stea el la mine acolo! 9 luni jumate! Parca nascusem ceva mai tarziu de termen. So fi crezut embrion, saracu'! Pe criza asta, te recalifici profesional! Am rugat-o pe asistenta sa-i spuna sa-i fie rusine ca a stat acolo! Si nu o rusine d-asta simplu, ci o rusine de 5 minute. Culmea, chiar i-a spus!!! :))) Si gata, a venit sentimentul acela atat de minunat, pe care il ai cand se termina o chestie care te doare rau-rau. E tare placut, din pacate a trebuit sa-l simt de prea multe ori in ultima vreme! :) Mi-a spus ca in 10 zile trebuie sa treaca, dar ca nu e 100% sigur ca a disparut orice urma... Dar eu zic ca gata, pana aici a fost, de-acum yo sunt sefu' si eu comand! Si comand sa fie bine!

Si mai comand ca toate lumile sa fie sanatoase si sa avem doar povesti de spus urmasilor urmasilor nostri!

Si vreau ca dupa toata aceasta aventura sa raman doar cu bucuria data de vorbele bune spuse de cei dragi din jurul meu. Incurajarile tuturor au contat enorm pentru mine. E foarte placut sa stii ca lasi ceva in urma ta si, la nevoie, are cine sa te sprijine. Si de aceea eu sunt recunoscator. Stiu, pentru unii e greu de inteles, dar asta e din cauza faptului ca nu au trecut prin toate 'cestea. Pe de alta parte, ma bucur enorm ca nu inteleg, pentru ca e datorita faptului ca nu au trecut prin toate 'cestea! :) Nu vreau ca nimeni sa treaca prin ce-am trecut eu. ;)

Hai ma-nclin si v-am pupat!
Tot inainte!



PS: Moama, cat imi place melodia asta!!! Ehei, tineretea...